Șeptică
Jocul românesc cu 32 de cărți în care punctele vin doar din ași și zeci, iar șeptarii taie mereu.
Ce este
Șeptica se joacă în doi, în trei sau în patru, iar în patru pe echipe de câte doi. Culoarea cărților nu contează: o mână o ia cine pune ultimul o carte de aceeași valoare cu prima carte a mâinii, sau o carte care taie.
Face parte din familia Sedma, jocuri din Europa Centrală și de Est în care culoarea cărților nu contează niciodată.
Cum se joacă Șeptica
Pe scurt
Șeptica se joacă în doi, în trei sau în patru, cu cărțile de la 7 la as. Culoarea cărților nu contează niciodată.
Fiecare as și fiecare zece valorează un punct, deci într-o partidă sunt 8 puncte. Câștigă cine ia mai multe.
O mână o ia cine pune ultimul o carte de aceeași valoare cu prima carte a mâinii, sau o carte care taie. Șeptarii taie mereu.
Cărțile și punctele
În doi, pachetul are 32 de cărți: 7, 8, 9, 10, valet, damă, popă și as, în patru culori.
Doar asii și zecile au puncte, câte unul. Ultima mână nu aduce puncte în plus.
O carte care taie ia orice mână, oricare ar fi prima carte. În doi taie cei patru șeptari; în trei și în patru taie și optarii, cum scrie mai jos.
O mână
Cel care deschide mâna pune orice carte. Apoi fiecare pune câte o carte, pe rând. Poți pune orice carte: nu ești obligat să iei mâna sau să răspunzi cu aceeași valoare.
Mâna o ține cel care a pus ultimul o carte de aceeași valoare cu prima, sau o carte care taie. De exemplu, Ana deschide cu un nouă, Dan pune tot un nouă și ține mâna, iar dacă după el cineva pune un șapte, mâna trece la acela.
Când fiecare a pus câte o carte, dacă mâna o ține un adversar al celui care a deschis, cel care a deschis alege. Poate continua cu o carte de aceeași valoare cu prima sau cu una care taie, și atunci fiecare mai pune câte o carte; sau poate lăsa mâna. Jocul îl întreabă chiar dacă nu are cu ce continua, ca ceilalți să nu afle asta.
Când mâna se încheie, cel care o ține ia toate cărțile din ea, cu punctele lor, și deschide mâna următoare.
Tragerea din pachet
La început, fiecare primește patru cărți, iar restul formează pachetul. După fiecare mână, jucătorii trag pe rând câte o carte, începând cu cel care a luat mâna, până au din nou patru cărți sau până se termină pachetul.
Sfârșitul partidei
Partida se termină când nu mai sunt cărți nici în pachet, nici în mâini. Câștigă cine are mai multe puncte. La egalitate, de exemplu patru la patru, nu câștigă nimeni.
Oală înseamnă că învingătorul a luat toate cele 8 puncte, dar celălalt a luat măcar o mână. Piele înseamnă că învingătorul a luat toate mâinile.
Meciul
Partidele formează un meci. Învingătorul unei partide primește la meci un punct, două la oală și trei la piele. Câștigă meciul cine ajunge primul la numărul de puncte ales în Setări, între 5 și 100; dacă nu alegi, la 10.
Prima partidă a meciului o începe un jucător ales la întâmplare; apoi începe, pe rând, următorul. Când joci singur, meciul se păstrează pe telefon, ca să-l poți continua mai târziu.
În trei și în patru
În trei se scot optarul de romb și cel de treflă, deci rămân 30 de cărți. Optarul de inimă roșie și cel de pică taie, ca șeptarii.
În trei, fiecare joacă pentru el. Dacă doi au același scor, cel mai mare, câștigă amândoi și primesc câte un punct la meci. Dacă doi ajung la limita meciului în aceeași partidă, câștigă meciul cel cu mai multe puncte, iar la egalitate amândoi.
În patru se joacă în echipe de câte doi, cu partenerii față în față. Toți optarii taie. Punctele partenerilor se adună, iar oala și pielea se socotesc pe echipe. Cel care deschide continuă doar când mâna o ține echipa cealaltă. Poți tăia și mâna partenerului, dar de obicei nu ajută.
Într-o cameră de patru, echipele se fac după ordinea intrării: primul cu al treilea, al doilea cu al patrulea. Înainte de prima partidă, oricine le poate schimba cu butonul Schimbă echipele, din zona Camera. Locurile rămase libere le ia calculatorul.
Cum folosești jocul
Sub titlu sunt punctele fiecăruia în partida de acum și, sub ele, scorul meciului. Ecranul jocului are zone cu titluri: Masa, Mâna ta, Acțiuni, Starea jocului și Jurnalul mutărilor. Cu VoiceOver, alege Titluri în rotor, ca să treci de la o zonă la alta. Sus, în dreapta, sunt taburile Cum se joacă și Setări: o atingere deschide tabul în locul paginii, iar a doua atingere sau butonul Închide, de la sfârșitul tabului, îl închide.
Fiecare carte din mână e un buton: atinge-o ca s-o joci. O carte care nu se poate juca acum apare inactivă, iar dacă o atingi, jocul îți spune de ce.
Las mâna încheie mâna atunci când ai putea continua, dar nu vrei. Joc nou pornește partida următoare, după ce se termină cea de acum.
Repetă anunțul spune din nou ultimul anunț. Citește starea spune cine e la rând, câte cărți are fiecare, scorul și ce e pe masă.
În Setări poți alege limba, dacă se spune și culoarea cărților, indiciile pentru începători și sunetele. Cu indiciile, fiecare carte spune dacă taie sau are punct, iar anunțurile spun câte puncte a avut mâna luată.
Sunetele doar însoțesc anunțurile: tot ce spun ele se aude și în cuvinte. Jocul nu are limită de timp.
Cum îl joci aici
Joci singur, contra calculatorului, în doi, în trei sau în patru, sau cu prietenii, în camere de doi, trei sau patru oameni, fiecare pe telefonul lui; în cameră se intră cu un cod din 6 cifre.
Meciul merge până la 10 puncte, iar în Setări poți alege între 5 și 100. Când joci singur, meciul rămâne pe telefon, ca să-l continui mai târziu.
Pentru începători, indiciile spun la fiecare carte dacă taie sau are punct. Jocul nu are limită de timp, iar sunetele doar însoțesc anunțurile.
Istoric
Numele vine de la șeptari, cărțile care taie mereu: șeptică înseamnă șapte mic, iar Sedma, numele ceh al jocului, înseamnă șapte.
Rude apropiate sunt Sedma, în Cehia și în Slovacia, Zsíros, în Ungaria, Sedmice, în Bosnia, Serbia și Croația, Ristikontra, în Finlanda, și Hola, care poate veni din Polonia sau din Ucraina.
Cea mai veche mențiune cunoscută a unui joc din această familie este a jocului unguresc Zsíros, în 1930. Strămoșul comun al familiei nu se cunoaște.
Varianta românească se deosebește prin puncte: asul și zecele valorează câte un punct, nu câte zece, iar ultima mână nu aduce nimic în plus, deci o partidă se poate termina patru la patru.